x
Strofă 1
Purtat de râul fericirii Eram atunci când Te slujeam; Pe calea strâmt-a mântuirii De Tine mă apropiam.
Refren
/:O, iartă-mi, Doamne, astăzi traiul, Greșelile de zi cu zi! Ridică-mă, dă-mi iarăși cântul Ca, mai cu drag, să-Ți pot sluji! :/
Strofă 2
Adesea, când e grea povara, Cad la pământ și plâng mereu Și nimeni nu-mi ridică crucea Decât Tu singur, Domnul meu.
Strofă 3
La Tine vin să-Ți spun amarul; Altcineva n-ar auzi... Tu ai urcat cu greu Calvarul, Tu știi-nainte de-a-Ți vorbi.
Strofă 4
Când părăsit am fost în lume Și alungat de toți pe rând, De n-ar fi fost slăvitu-Ți Nume, Cui mă plângeam pe-acest pământ?
Strofă 5
Tu-asculți, o, Doamne, rugăciunea! De-aceea vin toți cei săraci, Că peste toate e minunea: Ce oamenii nu pot, Tu faci!
I: Re minor
1. Purtat de râul fericirii
Eram atunci când Te slujeam;
Pe calea strâmt-a mântuirii
De Tine mă apropiam.
R: /:O, iartă-mi, Doamne, astăzi traiul,
Greșelile de zi cu zi!
Ridică-mă, dă-mi iarăși cântul
Ca, mai cu drag, să-Ți pot sluji! :/
2. Adesea, când e grea povara,
Cad la pământ și plâng mereu
Și nimeni nu-mi ridică crucea
Decât Tu singur, Domnul meu.
3. La Tine vin să-Ți spun amarul;
Altcineva n-ar auzi...
Tu ai urcat cu greu Calvarul,
Tu știi-nainte de-a-Ți vorbi.
4. Când părăsit am fost în lume
Și alungat de toți pe rând,
De n-ar fi fost slăvitu-Ți Nume,
Cui mă plângeam pe-acest pământ?
5. Tu-asculți, o, Doamne, rugăciunea!
De-aceea vin toți cei săraci,
Că peste toate e minunea:
Ce oamenii nu pot, Tu faci!